Satul Brestea al comunei Denta din judetul Timis

Breştea (bulgară Brešćа) este o localitate în cadrul comunei Denta, judeţul Timiş, Banat, România.

Breştea a fost înfiinţată în 1842 de circa 110 familii de bulgari bănăţeni romano-catolici din Dudeştii Vechi (Stár Bišnov). Fiecare cap de familie a primit un lot de casă şi 11 jugăre de teren arabil. După 1880 o parte din populaţia bulgară s-a reîntors în Bulgaria, unde au înfiinţat satul Bardarski Geran. Bulgarii au ridicat biserica romano-catolică în anul 1902. Au rămas majoritari până în ziua de azi (circa 90% la recensământul din 2002)

Breştea este aşezată în centrul Banatului, la sud de oraşul Deta.
Coordonatele sale geografice sunt 21.274722° longitudine estică şi 45.351111° latitudine nordică.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bre%C5%9Ftea,_Timi%C5%9F

Comuna Denta

(spicuiri din "Comuna Denta-Monografie istorică", 1939,
de Caius Pascu, preot)

In câmpia bogată din sudul Banatului românesc, pe pârâul Bârzava şi în nemijlocita apropiere a liniei ferate Timişoara-Baziaş, este situată comuna Denta. Aparţine plasei judecătoriei de Ocol şi percepţiei Deta.

Hotarul comunei Denta are o întindere de 8900 jugări. întinderi de pământ din hotarul comunei, poartă următoarele denumiri: "Livezi", "Plusuri", "Iarc", "Ostrov", "Buduroni", "Pustă", "Rât", "Sculici","Roigăr", "Avrămoni" şi "Gomila Mare", iar părţi din comună , care poartă astăzi diferite denumiri, sunt: "Ţărănonii", "Sighetul" şi "Iedonii".

Când şi cum s-a înfiinţat această comună, numită de popor "Gencia" nu ştim.

Pe timpul stăpândiri marelui Imperiu Roman se presupune că ar fi existat castrul "Potula" iar prin acest centru ar fi trecut unul din drumurile laterale romane care lega Canonia (Vârşâtul) cu Zambara sau Zurubara (Timişoara).

Se zice că după retragerea tătarilor ce au navălit în ţară în anul 1241, regele Bela al IV-lea a ridicat cetăţi de apărare în mai multe părţi din Banat printre care şi la Denta. In anul 1322 comuna denta a aparţinut judeţului Caraş şi s-a numit atunci "Dench". Prin anul 1597, comuna cu numele "Dente" a fost dată în dar de către Sigismund Bathory lui Andrei Barcian, care purta şi titlul de "Capitaneus presidii Caransebisiensis".

In secolul al XVII-lea trece prin cetatea Dente şi un călător turc, Elvia Celebi, care, în însemnările sale, pomeneşte şi despre comuna Denta zicând: "…aşezată pe malul Timişului cu întarituri în patru colţuri. Paza cetaţii o face un capitan cu 50 de soldaţi. Are (cetatea) un depozit militar, o geamie, un restaurant, câteva prăli mărunte şi multe grădini roditoare."

Pentru menţinerea liniştei şi pentru asigurarea provinciei, guvernatorul Florimund Mercy a Impărţit Banatul în circumscripţii miltare printre care era şi comuna Denta.

Opera mare pe care a avut-o de înfăptuit guvernatorul Florimund Mercy a fost: restaurarea şi colonizarea Banatului cu colonişti germani, aduşi de prin ducatele: Wurtemberg, Hessen, Nassau şi din jurul Rinului (prima colonizare dintre anii 1717 şi 1722).

In anul 1738 începe iar să apară la marginile acestei provincii, semiluna. După ce turcii au pus stapânire pe mai multe cetăţi s-au stabilit la Mehadia şi ai încercat să cucerească Ciacova şi Denta.

In 1745 vin şi se aşează în Denta câteva familii de Bulgari şi s-a început construcţia unui canal până la revărsarea Bârzavei în Timiş.

Deja în anul 1761 a existat aici un oficiu poştal. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Francisc Griselini spunea că aici existau "neobănăţeni" (Neubanater) adică ţigani.

In 1796 Denta primeşte autorizaţie pentru a ţine târguri săptămânale.

In 1863 a fost secetă şi foamete mare.

In anul 1911 comuna Denta primeşte autorizaţie şi pentru ţinerea de târguri anuale.

Când a început primul război mondial multi locuitori au fost duşi pe front şi mulţi nu s-au mai reîntors acasă. In memoria lor s-a ridicat un frumos monument în 1928, pe care sunt gravate numele celor căzuţi pe front.

In august 1875 sub podul căii ferate s-a găsit un schelet omenesc şi 13 medalii de aur din timpul împăraţilor romani Valentinianus, Valens şi Graţianus. Tot în pârâul Roiga s-a găsit o medalie de argint care o fost donata muzeului din Timişoara.

Dintre naţionalitaţiile care locuiesc în localitatea Denta doar 3 au biserică: românii, sârbii şi germanii(împreună cu bulgarii şi ungurii).

In anul 1855 românii din această comună au avut o mare sărbătoare: li s-a implinit dorinţa de a avea şcoala şi învăţătorul lor propriu. Primul învăţător a fost Clementie Dina.

In 15 august 1928 s-a inaugurat "Casa Naţională". Odată cu ea a luat fiinţă şi "Cercul studenţesc cultural din Denta", care a avut un cor mixt de 30 de persoane. Din banii strânşi din concerte s-a cumpărat un vapor mare bisericesc.

In 1928 s-a facut primul plan de către inginerul R. Munck pentru constrirea casei comunale dar s-a hotărât ca edificul prmăriei să se ridice tot pe locul unde era vechea casă comunală.

Din anul 1935 comuna Denta are notar propriu pe Ioan Bărbulescu, subnotar: Ioan Lallier, o moaşă, brigadă silvică, agenţie şi o bancă populară.

In 15 august 1936 s-a sfinţit Primăria.

Locuitorii comunei Denta se ocupau cu agicultura şi cu creşterea vitelor. După războiul mondial locuitorii din acestă comună au fost împroprietăriţi cu pământ.

Comuna Denta a dat o mulţime de intelectuali, dintre care amintim:

- baronul Carol Gheorghe Achile Hauser născut la 10 noiembrie 1866. a studiat şcoala primară la Denta, gimnaziul şi Academia de Drept din Kecskemét;

- Baronul Bernard Hauser, născut în 1872 la Denta, care a absolvit Academia de Cultură din Viena

- Baronul Dr. Lothar Hauser, nascut în 1874 la Denta. A fost consul general în Varşovia. A murit în 1926 la Budapesta, de unde a fost adus şi înmormântat în comuna Denta.

Prima atestare documentară a Dentei datează din 1322. În secolul XVI, când Banatul era paşalâc turcesc, Denta era o cetatea otomană care aparţinea Paşalâcului de Timişoara. Epidemiile de ciumă din secolul XVII au afectat grav şi Denta. Învăţatul turc Evliya Çelebi aminteşte de localitate în 1660. Stăpânirea otomană se încheie în 1716, când prinţul Eugeniu de Savoia intră în Timişoara, în consecinţă trupele turceşti se retrag din cetatea Denta, care ajunge astfel sub stăpânirea Imperiului austriac. În 1720 încep primele colonizări cu germani (şvabi).

Ziua de 18 iunie 1951 a reprezentat o grea lovitură pentru mai multe familii din localitate care au fost deportate în Bărăgan. Regimul comunist instaurat în România şi deteriorarea condiţiilor de trai au dus la emigrarea, între 19561996 a unei bune părţi a populaţiei. -

Comuna Denta din judetul Timis

Comuna Denta din judetul Timis

Geografie

Este un sat de câmpie, situat în sudul judeţului Timiş, la circa 40 km sud de municipiul Timişoara şi 5 km sud de oraşul Deta, pe drumul naţional DN59 (european E70), care leagă Timişoara de punctul de punctul vamal cu Serbia, Stamora Moraviţa. Este străbătut de râul Bârzava, canalizat de la Denta până în Serbia. Se învecinează la nord cu Deta, la nord-est cu Roviniţa Mare, la est cu Breştea şi Roviniţa Mică iar la sud cu Stamora Germană.

Istorie

Când a fost înfiinţată Denta, nu se cunoaşte, însă istoriografia presupune că între Deta şi Denta, ar fi existat castrul roman Potula, prin care trecea drumul roman care lega Canonia (Vârşeţ) de Zurobara (probabil Timişoara).^[1] Pe teritoriul satului au fost descoperite mai multe vestigii romane, printre care şi o piatră de hotar. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Dentei datează din 1241, iar după alte surse din 1322. Conform monografiei întocmite de Caius Pascu, Bela al IV-lea ar fi ridicat aici o cetate la 1241 de apărare. Astfel, după retragerea tătarilor, în zonă existau mai multe cetăţi de apărare printre care şi Denta. Cert este că la 1322 apare în documente ca aparţinând judeţului Caraş, cu numele Deuch, iar la 1332 apare cu numele Deud.^[2]

În secolul XVI, când Banatul era paşalâc turcesc, Denta era o cetatea otomană care aparţinea Paşalâcului de Timişoara. Epidemiile de ciumă din secolul XVII au afectat grav şi Denta. Învăţatul turc Evliya Çelebi aminteşte de cetatea Denta în 1660. Desprea ea spune că este „aşezată pe malul Timişului cu întărituri în 4 colţuri. Paza cetăţii o face un căpitan cu 50 de soldaţi. Are un depozit militar, o geamie, un restaurant şi câteva prăvălii mărunte” şi că „în cetate sunt multe grădini roditoare”.^[3]

Stăpânirea otomană se încheie în 1716, când prinţul Eugeniu de Savoia intră în Timişoara, în consecinţă trupele turceşti se retrag din cetatea Denta, care ajunge astfel sub stăpânirea Imperiului austriac. Atunci Denta avea circa 100 de case. La scut timp, în 1720, încep primele colonizări cu germani (şvabi). Pentru a le asigura serviciul religios, se înfiinţează în 1724 parohia romano-catolică. Astfel, până la izbucnirea războiului austro-turc din 1737, în Denta trăiau 37 de familii de germani.^[4] În 1745 se mută aici primele familii de bulgari. În acelaşi an începe şi construcţia canalului Bârzava.

Despre Denta scrie şi Francesco Griselini, în scrisoarea a VI-a către Iosif de Sperges, publicată în cunoscuta lucrare „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”. Acesta, aflat în Banat între 1774 - 1776, scrie: „într-o zi în satul Denta din districtul Ciacovei, mă atrase curiozitatea într-un bordei ţigănesc. Primul lucru ce văzui fu un tânăr flăcău plin de râie, căruia mama sa îi adusese pe o farfurie de pământ, carnea fiartă a unui mic şarpe ca s-o mănânce. Deoarece pielea reptilei era deja înlăturată nu putui afla de la ţigancă, cărei specii aparţinea şarpele; după mai multe întrebări, numai atât am putut afla, că acel şarpe nu făcea parte din viperele veninoase. Tot aşa se serveau vechii egipteni de carnea şarpelui ca de cel mai bun şi sigur leac contra boalei Elefantiasis, care, după descrierea vechilor medici, era cea mai grozavă din toate bolile de piele.”^[5]

La 15 februarie 1796 Denta primeşte dreptul de a ţine târguri săptămânale.

Ziua de 18 iunie 1951 a reprezentat o grea lovitură pentru mai multe familii din localitate care au fost deportate în Bărăgan. Regimul comunist instaurat în România şi deteriorarea condiţiilor de trai au dus la emigrarea, între 1956 - 1996 a unei bune părţi a populaţiei.

Demografie

La recensământul din 2002, populaţia Dentei a fost de 2.253 locuitori. Dintre aceştia 1.659 erau români, 169 sârbi, 153 maghiari, 145 bulgari, 81 de romi.

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Denta